Viata lui Hannibal dedicata razboaielor

Al doilea război punic (218-202 î.Hr.)

     Hannibal străbate în august 218 i.Hr., cu o armată de 50.000 de pedeștri, 9.000 de cavaleri și 37 de elefanți,Muntii Pirinei, forțează trecerea râului Rhôn în Gallia și dejoacă toate tentativele romane de a-i bara drumul. În toamna anului 218, traversează în numai 15 zile, dar cu pierderi grele, culmile înzăpezite ale Alpilor, pătrunzând în octombrie 218, cu cei 26.000 de soldați care i-au mai rămas, în Câmpia Padului, în nordul Italiei.

RUTA INVAZIEI 

     Rapiditatea și insolitul manevrelor lui Hannibal au zădărnicit planurile romane care urmăreau concentrarea a două armate, una în Sicilia, pentru a debarca în Africa de Nord ,si alta la Pisa, pentru a trece în Spania. Cea de-a treia armată, alcătuită în grabă, a încercat zadarnic să-l împiedice pe Hannibal să traverseze Rhônul și să pătrundă în Peninsula Italică.


- Batalii 

     În încercarea de a-și găsi aliați, face curte orașelor grecești din Italia.Își completează armata cu ajutorul triburilor din sudul Italiei și după ce înfrânge în noiembrie 218 î.Hr pe râul Ticinus armata consulului Publius Cornelius Scipio, în decembire, înfrânge armata consulului T.Sempronius Longus pe râul Trebia. Urmărind în primul rând distrugerea hegemoniei Romei în Italia prin desprinderea aliaților ei, Hannibal se va prezenta acestora drept eliberator al populațiilor și cetăților italice de sub jugul roman.distrugeeeee În martie 217 i.Hr. traversează Apeninii și pătrunde în Etruria. În timpul acestor evenimente își pierde un ochi. Pe malul nordic al Lacului Trasimene, Hannibal surprinde și nimicește, la 24 iunie, armata consulului Gaius Flaminius, care cade în luptă alături de alți 15.000 de soldați față de numai 1.500 de soldați pierduți ai lui Hannibal.

     Dictatorul roman Fabius Maximus este numit la scurt timp și Cunctator (Zăbavnicul) pentru tactica sa de a evita o luptă deschisă cu armata cartagineză. Politica de temporizare promovată timp de șase luni de dictator, devastările punice din Italia centrală și meridională îi determină pe cei doi consuli nou aleși, Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro, să angajeze în august 216 i.Hr., la Cannae, în Apulia, o nouă confruntare deschisă cu Hannibal.

     Slăbind centrul și oferind atacului roman iluzia unei victorii ușoare, Hannibal reușește, grație solidității flancurilor și a manevrei de învăluire a cavaleriei, să obțină completa încercuire a armatei romane, care era dublă ca efectiv. Pe câmpul de luptă rămân între 50.000 - 60.000 de soldați romani morți, cea mai gravă înfrângere militară din istoria Romei republicane.Hannibal a pierdut doar vreo 6000 de soldati ceea ce arata proportiile catastrofei pentru romani. Această bătălie a devenit model al bătăliei de învăluire în istoria artei militare.

     În urma acestei victorii, după ce Roma refuză orice tratative de pace, Hannibal pătrunde în Campania, raliindu-și triburile samniților și Capua, cel mai strălucit oraș al regiunii. Alte numeroase populații italice și orașe precum Nola, Neapolis și Cumae, rămân fidele alianței romane. În 215 i.Hr. Cumae rezistă atacului cartaginez, în schimb orașele grecești din sudul Italiei - Locri și Crotona - își deschid porțile în fața lui Hannibal. Victoria de la Cannae este urmată de o serie de succese diplomatice de răsunet. Filip al 5 - lea al Macedoniei încheie o alianță cu Hannibal declarând război Romei. Siracuza trece în tabăra anti-romană. Tarentul, urmat de Metapont și de Thurioi, se alătură, în anii 213-212, punilor. Din 212-211 însă, balanța de forțe începe să se încline lent, dar inexorabil, în favoarea Romei.

     In pofida superiorității lui Hannibal pe câmpul de luptă, depărtarea de bazele de aprovizionare din Africa de Nord și Spania, dominația maritimă romană, tenacitatea și puterea de rezistență latină au măcinat treptat forțele cartagineze de pe pământul italic. Hannibal a subapreciat sistemul hegemioniei italice. În anul 212 i.Hr. ,  Siracuza este cucerită de romani, iar diversiunea de mare anvergură a lui Hannibal din 211 i.Hr., când apare sub zidurile Romei ), nu îi poate obiga pe romani să ridice asediul orașului Capua, care este cucerit și aspru pedepsit.
 Sfarsitul Razboiului

     Printr-o abilă diplomație, Roma reușește să găsească, în Liga Etoliană și Pergam, aliați fideli în primul război macedonean (215 î.Hr. - 205 î.Hr.), obligându-l pe Filip al V-lea să se consacre, în excusivitate, operațiunilor militare din Grecia. În anul 210 i.Hr., un nou general roman, în vârstă de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al forțelor din Spania, eliminând până în 206 i.Hr. orice rezistență punică în Peninsulă. Istoriografia romană a făcut din Scipio Africanul  contraponderea ideală a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pământul italic, Hannibal apelează la ajutorul fratelui său Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punică din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar, ajuns în Italia centrală, este surprins de forțele celor doi consuli - Marcus Livius Salinator și Gaius Claudius Nero - la râul Metaurus, pierzând în bătălie întreaga armată și propria-i viață (207 î.Hr.).

     Redus la defensivă în sudul Italiei, Hannibal este rechemat în 203 i.Hr. ,  în Africa, după victoriile repurtate aici de Scipio Africanul. La capătul a 16 ani de lupte, Hannibal părăsește neînfrânt pământul Italiei. La Zama însă, în Tunisia, în ultima bătălie a celui de-al doilea război punic (202 i.Hr.) Hannibal este înfrânt de Scipio, Cartagina semnând, în anul următor, tratatul de pace.
 -Moartea 

     Hannibal schițează un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizând refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei îl obligă în 195 i.Hr. să se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde încurajează ostilitatea împotriva romanilor.

     La începutul războiului lui Antiochos al III-lea împotriva Romei (192 i.Hr), Hannibal susține, fără succes, ideea purtării luptelor pe solul italic. După înfrângerea seleucidă de la Magnesia (190 i.Hr), după o serie de pelegrinări, Hannibal se refugiază la curtea regelui Bitiniei, Prusias I.     Conduce flota acestuia la victoria în războiul împotriva Pergamului (184 i.Hr) dar, după înfrângerea Bitiniei, pentru a nu cădea în mâinile romanilor, care ceruseră predarea lui, se sinucide la Libyssa, în 183 i.Hr Moare în același an ca și rivalul său Scipio Africanul.

HANNIBAL trecand Alpii cu elefanii de razboi