Batalia de la Zama



      Bătălia de la Zama care a avut loc în jurul datei de 19 octombrie 202 i.Hr. , a fost bătălia finală și decisivă a celui de-al doilea război punic. Armata romană condusă de Publius Cornelius Scipio  a înfrânt armata cartagineză condusă de Hannibal Barca.
     La fel ca la Cannae, întâlnirea dintre romani și Hannibal trebuia să fie la scară largă. Fiecare armată avea de la 35000 la 40000 de oameni. Hannibal avea însă din nou elefanți, dar infanteria lui era de mult mai slabă calitate decât cea a legionarilor lui Scipio. În plus Scipio avea și avantajul că reușise să achiziționeze cavalerie numidiana.
     Scipio a încercat să folosească aceleași tactici pe care le-a folosit Hannibal în lupte, dar nu i-a reușit. Romanii erau așezați în 3 rânduri, creând o rezervă foarte eficienă în spate. Pe partea stângă se afla cavaleria aliaților Italieni, pe când pe partea dreaptă se aflau cavaleria numidiană.
     Hannibal își aranjase armata tot în trei   rânduri. Mercenarii erau în primul rând, al doilea rând era format din forțele cartagineze, și, ultimul rând era format din veteranii campaniei din Italia. Exact în fața armatei a așezat elefanții. Pe partea stângă se afla cavaleria numidiană, iar pe partea dreaptă cea cartagineză.
     Soarta luptei a fost decisă în momentul în care cavaleria romană și cea numidiană, oprindu-se din urmărirea călăreților punici, au ajuns în spatele armatei lui Hannibal. Victoria a fost deplină, și îndelungul război s-a terminat. În urma acestei lupte Publius Cornelius Scipio a fort numit Africanus, cuceritorul Africii. Hannibal a scăpat cu viață și s-a întors în Cartagina unde a propus negocieri.
      În 201 Î.Hr. a fost semnată pacea. Roma a dictat niște termeni ai păcii foarte duri. Cartagina trebuia:
- să renunțe la flotă
- să recunoască cucerirea peninsulei Iberice de către Roma
- să devină stat dependent de Roma
- să cedeze toți elefanții de război
- să plătească 10000 de taleri pe an
- să accepte că nu va putea declara război unei țări fără acordul Romei
- să îl demită pe Hannibal din funcția de general.
BATALIA DE LA ZAMA 
     În urma acestui război, Roma, de la o putere regională, a devenit o putere imperială internațională, stăpânind Peninsula iberica, imperiul Cartaginez, și urmând să-și întoarcă atenția asupra estului mediteranei. Hannibal, după un timp a fost ales consul în Cartagina, dar romanii au fost informați că Hannibal ar dori să se alieze cu Imperiul Seleucid, și au dedus că vrea să îi atace pentru a doua oară. Prin urmare Hannibal a fugit din Cartagina și pentru a nu fi capturat de către romani, s-a sinucis prin otrăvire la Libyssa în iarna dintre 183 Î.Hr. și 182 Î.Hr. În același timp a murit și Scipio ostracizat de Roma.